Transparency International (TI), organizație internațională pentru combaterea fenomenului corupției cu sediul la Berlin, înființată în 1993 a precizat în raportul Transparency International pentru anul 2011 că Republica Moldova e afectată de corupție și deține locul 112 în lume.

Tabloul clasei politice din Basarabia poate prezenta o imagine edificatoare asupra cauzelor crizelor accentuate care ameninta Moldova, crize care pot iradia si catre Romania,(Aici autorul are în vedere caracatița mafiei md.care poate îmbrățișa și România, dar din relatările D-nei Monica Macovei România are gospodarii săi ) constituindu-se astfel in factor de amenintare. Personaje de varf ale campului politic, prezente in ultimul deceniu in fruntea institutiilor statului "moldovenesc" ilustreaza, prin profilul lor infractional, fenomenul de instalare si crestere a dominantei unui adevarat sistem politico-mafiot, concrescut in interiorul institutiilor statului, organism parazitar de tipul paturii superpuse, mai ales daca avem in vedere ca principalii exponenti sunt reprezentanti sau servi ai alogenilor. Acest corp parazitar este la originea si constituie cauza principala a crizei accentuate din Republica Moldova. (Oare acest sistem politico-mafiot nu a fost ales de cetățenii RM? care au dat votul lor de încredere la alegeri?)

Potrivit estimarilor expertilor straini, in Republica Moldova economia subterana constituie circa 70 % din Produsul Intern Brut iar printre cei mai corupti functionari sunt cei de la Ministerul de Finante si de la Interne. Investigatorii internationali considera ca printre cele mai dezvoltate domenii ale coruptiei in Moldova sunt cele care au de-a face cu importurile de produse petroliere si comertul atat extern, cat si intern, cu productie alcoolica si articole de tutungerie.

Sunt de asemenea semnificative luarile de pozitie ale unor inalti reprezentanti ai unor institutii internationale, aflati in misiune la Chisinau. Atitudinile publice ale acestora fac de prisos orice alt comentariu. Pot fi citati reprezentantul Fondului Monetar International la Chisinau, Marc Horton, care a declarat cu doi ani in urma ca "unele persoane cu trecut corupt au ajuns sa figureze pe lista candidatilor la guvernare. Cred ca exista probe destule de la Curtea de Conturi si de la Procuratura, care demonstreaza cine a fost corupt in trecut si acest aspect este cel care ma ingrijoreaza mai mult decat, pur si simplu, participarea comunistilor in guvern. Atunci cand ne uitam la o lista cu potentiali candidati, trebuie sa ne uitam si la trecutul, si la experienta lor".

In opinia lui Mark Horton, 

explicatia cea mai plauzibila pentru toate "esecurile si oportunitatile ratate pe parcursul istoriei moderne a Republicii Moldovei ar fi coruptia si interesele de grup". Reprezentantul de atunci al Bancii Mondiale, James Parks, 

s-a solidarizat si el cu aceasta declaratie. Intrebat de presa basarabeana daca impartaseste ingrijorarea reprezentantului permanent al FMI in ceea ce priveste nominalizarea la portofoliile in guvern a unor persoane corupte sau sub ancheta, Parks a declarat: "Este clar ca ideea si speranta noastra este ca guvernul cu care lucram sa fie transparent. Nicaieri in lume nu avem dorinta de a lucra cu un Guvern care ar fi corupt". Gradul de corupere a demnitarilor a trezit si ingrijorarea lui Roger Grawe, inalt responsabil al Bancii Mondiale, care a atentionat la randul sau clasa politica guvernanta sa treaca la masuri concrete de dezradacinare a coruptiei care paraliza aparatul de stat. (Interesant ce interes are Parks ca guvernul cu care lucram sa fie transparent?Poate ca să fie mai ușor de manipulat citim JHON PERKINS: CONFESIUNILE UNUI ASASIN ECONOMIC)

Cazuri de coruptie surprinse de Comisia de ancheta parlamentara condusa de Iurie Rosca 15 octombrie 1998. Printr-o hotarare de Parlament a fost creata Comisia de ancheta pentru examinarea materialelor referitoare la raportul Curtii de Conturi si modul de comercializare a avioanelor din patrimoniul statului. In fruntea acestei Comisii a fost numit vicepresedintele Parlamentului, Iurie Rosca. Materialul ce urmeaza, cuprinde cateva dintre principalele cazuri examinate de Comisie precum si alte cazuri sau date care au devenit publice in urma unor anchete ale Curtii de Conturi, Procuraturii, si ca urmare ale unor dezvaluiri ale generalului Nicolae Alexei, fost sef al Departamentului de Combatere a Crimei Organizate. 

Distrugerea flotei aeriene a statului
Afacerea MIG-29  9 decembrie 1998. Comisia de ancheta a prezentat, in sedinta plenara a Parlamentului rezultatele controlului efectuat. Textul Raportului a fost elaborat si aprobat in unanimitate de catre toti membrii Comisiei de ancheta.

Raportul includea faptele, stabilite de catre Comisia de ancheta, care se refereau la modul de comercializare a avioanelor MIG-29 si TU 154B din patrimoniul statului, iar in partea finala cuprindea aprecierile juridice date de Comisie asupra acestor fapte. In urma controalelor efectuate, s-a constatat ca in sedinta din 23 octombrie 1996 Colegiul Ministerului Apararii a decis comercializarea avioanelor de lupta MIG-29 din dotarea Armatei Nationale. Preturile de vanzare ale avioanelor au fost stabilite de o comisie guvernamentala sub presedintia viceministrului Apararii Ion Nani.

Au existat cateva oferte, venite in principal de la firme particulare straine, care figurau ca intermediari intre autoritatile Republicii Moldova si potentialii cumparatori. In acest sens a fost mentionata oferta firmei coreene "Colon International COBD" de a achizitiona avioanele mentionate pentru suma de 84 milioane dolari SUA. A fost chiar perfectat un contract, care nu a fost semnat de Ministrul Apararii Pavel Creanga. 

O alta oferta a venit din partea firmei panameze "Sitea International" S.A. Farih Tabbah, din partea "Sitea International", a trimis la 23 mai 1997 un mesaj Presedintelui Petru Lucinschi,cu intentia de a procura 27 de avioane de tip MIG-29. Firma in cauza oferea suma de 101 milioane dolari SUA pentru toate avioanele, echipamentul accesoriu, piesele de schimb si munitie. Nici aceasta oferta nu a fost acceptata.
In luna iunie 1997 Ministrul Apararii Valeriu Pasat a fost contactat de reprezentanti ai Departamentului Apararii al SUA cu propunerea de a vinde aceste avioane Guvernului Statelor Unite. Avioanele intrasera in atentia Iranului, deoarece tipul respectiv de MIG-uri are potential nuclear fiind capabil sa poarte echipament cu incarcatura nucleara. Pentru Statele Unite achizitionarea acestor avioane de lupta a fost o sarcina prioritara, conform unor declaratii si documente ale unor inalti responsabili militari americani, ceea ce inseamna ca americanii ar fi fost dispusi sa plateasca mult mai mult decat apare in oferta, mai ales ca Iranul dorea sa achizitioneze aceleasi aparate.

Dupa mai multe intalniri ale ministrului Pasat cu functionari superiori ai Departamentului Apararii al SUA, pe data de 26 septembrie 1997 Departamentul de Stat al SUA a adresat un mesaj Presedintelui Republicii Moldova in care exprima dorinta Guvernului SUA de a achizitiona cele 21 avioane MIG-29 cu munitii si utilajul accesoriu, facand in acest sens urmatoarea oferta - 40 milioane dolari SUA si diverse echipamente si utilaje militare (2 avioane de transport Hercules, vehicule s.a.). Despre aceasta oferta au fost informati Ministrul Apararii Valeriu Pasat, Prim-ministrul Ion Ciubuc, Presedintele Parlamentului Dumitru Motpan, Ministrul Afacerilor Externe Nicolae Tabacaru, presedintele Comisiei parlamentare pentru securitatea statului si asigurarea ordinii publice Grigore Bratunov.

Dupa primirea ofertei americane, Comisia de evaluare a Ministerului Apararii a stabilit costul a 21 avioane MIG-29 la 63 milioane dolari SUA, iar a munitiilor si utilajului accesoriu - la 7,9 milioane dolari SUA, in total - 70,9 milioane dolari SUA.

La 10 octombrie 1997 a fost incheiat Acordul intre Ministerul Apararii al Republicii Moldova si Departamentul Apararii al Statelor Unite ale Americii privind cooperarea in domeniul unor proiecte de prevenire a proliferarii armelor de distrugere in masa. Pentru Republica Moldova Acordul a fost semnat de catre Ministrul Apararii Valeriu Pasat. Acest Acord prevedea vanzarea celor 21 avioane MIG-29 cu munitii si utilajul accesoriu pentru suma de 40 milioane dolari SUA. In aceeasi zi a fost semnata si Declaratia comuna a Ministerului Apararii al Republicii Moldova si Departamentului Apararii al Statelor Unite ale Americii care stipuleaza inceputul unui program de asistenta militara pentru Republica Moldova.

Programul in cauza prevedea furnizarea catre Republica Moldova a diferitor bunuri, cum ar fi vehicule, echipament de comunicatii, echipament si tehnica video, tehnica de calcul, veste anti-glont, paturi s.a. Din explicatiile demnitarilor audiati de catre Comisia de ancheta, acest program urmeaza a fi inteles ca o compensare pentru acceptarea pretului de 40 milioane dolari SUA propus de partea americana. Desi in textul Declaratiei nu sunt indicate cantitatea, nomenclatorul si termenele de livrare ale ajutoarelor oferite, partea moldoveneasca a primit asigurari ca suma acestor ajutoare va depasi costul avioanelor Hercules si al celorlalte bunuri, incluse in oferta initiala a Departamentului de Stat al SUA. Asupra acestor aspecte s-a convenit la o intalnire a Ministrului Apararii cu negociatorii americani, intalnire ce a avut loc cu doua zile inainte de semnarea Acordului si a Declaratiei.

Partea americana a respins propunerea partii moldovenesti de a include in textul Declaratiei date certe referitoare la cantitatea si termenele de livrare a bunurilor respective, explicand aceasta prin faptul ca nu se pot estima resursele financiare care vor fi alocate pentru asemenea programe in bugetul SUA pe anul viitor. Din datele de care dispunea Comisia de ancheta, programul anuntat de Declaratia comuna ar fi fost in curs de desfasurare, in Republica Moldova fiind livrate pana la data anchetei diverse bunuri militare (vehicule, echipament de comunicatii s.a.), dar nimeni nu a fost in masura sa numeasca o suma concreta.
In urma afacerii MIG-29 bugetul de stat al Republicii Moldova a pierdut circa 60 (saizeci) milioane dolari SUA, ceea ce constituia aproximativ o jumatate din datoria externa anuala a Republicii Moldova sau suma datoriilor totale la salarii ale bugetarilor.

Afacerea Tupolev

3 noiembrie 1998. In sedinta Comisiei de ancheta a fost discutata problema avioanelor TU 154, una dintre afacerile cele mai scandaloase ale perioadei.
Referitor la modul de comercializare a avioanelor TU 154B, Comisia de ancheta a scos in evidenta numeroase aspecte cu caracter infractional. Spre mijlocul anului 1997, conducerea Companiei Aeriene de Stat "Air Moldova", analizand starea economico-financiara a Companiei, precum si situatia creata pe piata transporturilor aeriene, a ajuns la concluzia ca este necesara innoirea parcului de aeronave. Se avea in vedere comercializarea aeronavelor bune de utilizat (de tipurile TU 134A - 2 unitati, TU 154B - 6 unitati si AN 26B - 3 unitati), achizitionarea unor avioane de tip mai mic (IAK 42), precum si a unor piese de schimb necesare pentru reparatia altor avioane din parcul Companiei "Air Moldova". Problema parcului de avioane a fost adusa la cunostinta Administratiei de Stat a Aviatiei Civile, care a fost de acord cu solutiile propuse de conducerea Companiei.

Pentru realizarea celor propuse, la 7 octombrie 1997 "Air Moldova" a incheiat cu firma "ARD-plus" SRL un Protocol de intentii, precum si un Acord privind activitatea economico-financiara comuna. Aceste acte prevad vanzarea a 6 avioane TU 154 si a 2 avioane TU 134 catre Societatea pe actiuni de tip deschis "Aviazapciast" din Federatia Rusa, firma "ARD-plus" figurand in calitate de reprezentant al companiei rusesti.

Chiar de la inceput, conducerea Companiei de Stat "Air Moldova" a optat pentru comercializarea avioanelor respective prin intermediul negocierilor directe cu "Aviazapciast". In acest sens, Directorul general al "Air Moldova" Petru Ciobanu, prin scrisoarea nr. 03/50 din 12.01.98, solicita sprijinul Administratiei de Stat a Aviatiei Civile pentru organizarea negocierilor directe in vederea comercializarii avioanelor TU 154. Insa Legea privind Programul de privatizare pentru anii 1997-1998 (intrata in vigoare pe data de 11 septembrie 1997) permite comercializarea unor bunuri din patrimoniul statului prin negocieri directe doar in cazul unui singur cumparator si cu conditia ca patrimoniul care a fost scos anterior la licitatie sau concurs de cel putin doua ori (art. 16 (1) al Legii). Astfel, a avut loc deturnarea procesului de privatizare a avioanelor de la procedura prescrisa de legislatia in vigoare.
Firma de audit KPMG Moldova SRL, contractata pentru a evalua costul avioanelor TU 154 si AN 26 din patrimoniul "Air Moldova", a prezentat la 28 februarie 1998 Actul de evaluare a costului parcului de avioane. Conform acestuia, costul de piata a 6 avioane TU 154B din patrimoniul CAS "Air Moldova" se cuprinde in limitele a 640.000 - 790.000 dolari SUA.

12 martie 1998. Petru Ciobanu adreseaza Ministerului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat scrisoarea nr. 04/265 in care iarasi insista asupra negocierilor directe ca modalitate de comercializare a 6 avioane TU 154. Dand curs initiativei Companiei de Stat "Air Moldova", Ministerul Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, ca unic administrator a proprietatii statului, aproba comercializarea avioanelor in cauza prin licitatie, desemnand Agentia Teritoriala Chisinau in calitate de responsabil pentru operatiunea de estimare si pentru organizarea licitatiei.

Prin ordinul nr. 35 din 27 martie 1998, semnat de Petru Ciobanu, este creata Comisia pentru vanzarea activelor neutilizate, in conformitate cu Regulamentul privind modul de privatizare a activelor neutilizate in procesul tehnologic al intreprinderilor, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 665 din 29.11.96. Comisia a intocmit Actul de evaluare a activelor neutilizate in procesul tehnologic al CAS "Air Moldova". Conform acestui act, pretul initial de vanzare a 6 avioane TU 154, propus de Comisie, era de 4.465.000 lei (950.000 dolari SUA la cursul zilei).
In continuare, Ministerul Privatizarii urma, in conformitate cu Regulamentul privind licitatiile cu strigare si negocierile directe (aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1056 din 12.11.96), sa formeze o comisie de licitatie pentru comercializarea avioanelor respective.
Insa la 21 aprilie 1998 prim-ministrul Ion Ciubuc (favorit al lui Lucinschi), prin dispozitia nr. 1405-505, dispune comercializarea avioanelor prin negocieri directe. In copia scrisorii se vede bine ca sintagma "Realizarea definitiva se va efectua dupa decizia Guvernului" a fost adaugata ulterior. In baza acesteia, Ministrul Privatizarii Iurie Badar (omul presedintelui Lucinschi) il desemneaza pe viceministrul Zosim Bodiu sa supravegheze tranzactia respectiva.

Nici dupa formarea noului Guvern al ADR Ciubuc-2, procesul de comercializare a avioanelor nu a intrat pe fagasul legalitatii. De fapt, avioanele respective au fost vandute in doar cateva zile, dupa ce timp de mai bine de jumatate de an soarta lor a fost incerta. Astfel, pe data de 10 iunie 1998 viceprim-ministrul Ion Sturza (PD) expediaza prim-ministrului Ion Ciubuc scrisoarea nr. 34-1986 in care se pronunta in favoarea desfasurarii negocierilor directe, ignorand etapa obligatorie a cel putin doua licitatii. Foarte prompt, prin dispozitia nr. 1408-681 din 11.06.98, prim-ministrul Ion Ciubuc permite comercializarea avioanelor la preturile stabilite prin negocieri directe.

A doua zi, pe data de 12 iunie 1998 setul format din 6 avioane TU 154 este transmis de la Agentia teritoriala Chisinau pentru privatizare la Comisia de negocieri directe. Procesul verbal privind transmiterea-preluarea setului este semnat si de catre Vladimir Filat (PD), director general al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, care apare in actul respectiv ca presedinte al comisiei de negocieri directe. Este de retinut ca respectiva comisie de negocieri directe a fost formata prin Ordinul Ministerului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat nr. 111 din 17 iunie 1998 (minister care era, de fapt, deja desfiintat ca urmare a modificarii structurii Guvernului).

Reiese ca presedintele comisiei de negocieri directe Vladimir Filat semna procese verbale in numele acesteia cu cinci zile inainte de formarea respectivei comisii. Ordinul nr. 111, prin care a fost formata comisia de negocieri directe, ridica mai multe semne de intrebare. In componenta comisiei sunt incluse persoane din doua structuri care nu au coexistat nici o zi: Directorul general al Departamentul Privatizarii si viceministrul privatizarii. Mai mult decat atat, ordinul a fost semnat de Zinaida Grafchin, viceministru al privatizarii. Fiind interpelat in legatura cu Ordinul nr. 111, viceprim-ministrul Ion Sturza nu a dat un raspuns satisfacator. Nici Zosim Bodiu, ex-viceministru al privatizarii, ulterior vicedirector al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, fiind intrebat despre acest ordin in sedinta Comisiei de ancheta, nu a lamurit neclaritatile aparute.

Aceasta Comisie de negocieri directe a activat doar o singura zi. Pe data de 18 iunie 1998 (a doua zi dupa formarea comisiei) Serghei Leontiev, reprezentantul Societatii pe actiuni "Aviazapciast" din Federatia Rusa, a depus cererea pentru participare la negocieri directe, negocieri care au avut loc in aceeasi zi de 18 iunie 1998. In urma acestor negocieri a fost intocmit procesul-verbal nr. 2, conform caruia pretul initial al lotului era de 950.000 dolari SUA, iar pretul final a fost stabilit la suma de 1.110.000 dolari SUA.
Persoane din componenta comisiei de negocieri au declarat in sedinta Comisiei de ancheta ca cifra de 1.110.000 dolari SUA a fost propusa de Vladimir Filat, presedintele comisiei de comercializare a avioanelor si acceptata de membrii comisiei.

Pe data de 14 iulie 1998 a fost semnat Contractul nr. 44 intre Compania Aeriana de Stat "Air Moldova" si Societatea pe actiuni "Aviazapciast". Conform clauzelor acestui contract, Societatea pe actiuni "Aviazapciast" cumpara de la "Air Moldova" 6 avioane TU 154 la pretul total de 1.110.000 dolari SUA. Pe parcursul examinarii acestui caz, Comisia de ancheta a solicitat concursul unor organe de stat. Astfel, in demersul Comisiei catre ministrul Securitatii Nationale Tudor Botnaru, acesta a fost rugat sa clarifice daca avionul TU 154 cu numarul de bord 85332, vandut companiei "Aviazapciast", a fost revandut ulterior Detasamentului aviatiei civile din orasul Djambul, Kazahstan, care la randul sau a dat aeronava in arenda unei firme dintr-o tara araba.
Ministrul Tudor Botnaru in raspunsul sau afirma ca unul din cele sase avioane marca TU154, nr. de bord 95324, a fost revandut de catre "Aviazapciast" companiei "Crilia Taraza" din orasul Taraz, Kazahstan, iar cazul privind implicarea lui Iurie Armas la fondarea acestei companii se cerceteaza.

Pe numele Prim-ministrului Ion Ciubuc au fost expediate scrisorile nr. 1/2 - 50 din 16 octombrie 1998 si nr. 363 din 21 octombrie 1998 etc. Din raspunsurile parvenite, reiese ca vinovati sunt Administratia de Stat a aviatiei Civile, Compania de Stat "AIR Moldova", Ministerul Privatizarii, Administrarii de Stat si Ministerul Economiei si Reformelor. Nici un functionar al acestor institutii n-a fost pedepsit.Comisia de ancheta a ajuns la concluzia ca atat cele 21 de avioane MIG-29 din dotarea Armatei Nationale, cat si cele 6 avioane de tipul TU 154B din patrimoniul Companiei Aeriene de Stat "Air Moldova" au fost comercializate cu incalcari grave ale legislatiei in vigoare. Mai mult, in ambele cazuri pretul avioanelor a fost stabilit in mod arbitrar, fara a se respecta procedura legala.

Comisia de ancheta a considerat ca urmatoarele persoane se fac vinovate de multiplele incalcari ale legislatiei comise in procesul comercializarii avioanelor MIG-29 si TU 154B:
- Petru Lucinschi, Presedintele Republicii Moldova. A autorizat comercializarea avioanelor militare MIG-29, incalcand Legea privind Programul de privatizare pentru anii 1997-1998;
- Ion Ciubuc (omul lui Lucinschi), prim-ministru al Republicii Moldova. Fiind la curent cu tranzactia ce se pregatea pentru vanzarea avioanelor MIG-29 nu a intreprins nimic pentru a o orienta pe fagasul legalitatii.
- Valeriu Pasat (sprijinit de PD), Ministrul Apararii. Principalul responsabil de comercializarea ilegala a avioanelor MIG-29, a semnat Acordul care prevede vanzarea celor 21 de avioane MIG-29, contrar prevederilor legii citate;
- Ion Sturza (PD), viceprim-ministru, Ministrul Economiei si Reformelor. A sprijinit ideea privatizarii avioanelor TU 154B prin negocieri directe si a permis Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, subordonat dansului, sa efectueze operatiunea ilegala de comercializare a avioanelor respective;
- Vladimir Filat (PD), directorul Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat. Executantul principal al afacerii ilegale de vanzare a avioanelor TU 154B, vinovat si de faptul ca a semnat, in numele unei Comisii de negocieri inexistente, procesul verbal de preluare a setului din 6 avioane TU 154B;
- Nicolae Tabacaru (PD), Ministrul Afacerilor Externe. A eliberat depline puteri ministrului Pasat pentru a semna in numele Republicii Moldova Acordul care prevede vanzarea celor 21 avioane MIG-29 cu incalcarea Legii privind Programul de privatizare pentru anii 1997-1998;
- Dumitru Motpan, fostul Presedinte al Parlamentului. Fiind la curent cu tranzactia ce se pregatea de comercializare a avioanelor militare MIG-29 a tolerat derularea acesteia, contrar prevederilor legale;
- Grigore Bratunov, fostul presedinte al comisiei parlamentare pentru securitatea statului si asigurarea ordinii publice. Fiind informat despre operatiunea de vanzare a avioanelor MIG-29 nu a luat masuri pentru a asigura adoptarea unei decizii legale de catre Parlament;
- Petru Ciobanu, Director general al CAS "Air Moldova". In calitatea sa de administrator al avioanelor din proprietatea statului, a initiat procedura ilegala de comercializare a avioanelor TU 154B prin negocieri directe;
- Zosim Bodiu, fost viceministru al Privatizarii, actualmente vicedirector al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat. In calitate de membru al Comisiei de negocieri directe pentru comercializarea avioanelor TU 154B a contribuit la privatizarea ilegala a avioanelor din proprietatea statului;
- Zinaida Grafchin, fost viceministru al Privatizarii, actualmente vicedirector al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat. A semnat Ordinul de creare a Comisiei de negocieri directe, ignorand etapele obligatorii ale privatizarii, stabilite de Legea mentionata;
- Constantin Lozovanu, directorul Agentiei teritoriale de privatizare Chisinau. Contrar prevederilor legale si Ordinului Ministerului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat nr. 03-05-1159 din 23.03.98, care punea estimarea si organizarea licitatiei in sarcina Agentiei teritoriale de privatizare Chisinau, a transmis setul format din 6 avioane TU 154B Comisiei de negocieri directe;
- Iurie Armasu, fost director general al Administratiei de Stat a Aviatiei Civile. S-a impotrivit derularii unui contract de arenda cu compania "Air Balkan", contract care, in opinia Comisiei de ancheta, era mai avantajos decat alte variante.

Procuratura Generala si Curtea de Conturi, solicitate de Comisia de ancheta, au refuzat sa colaboreze iar Comisia de ancheta a propus grupurilor parlamentare ale CDM, condus de Mircea Snegur, si BpMDP, condus de Dimitru Diacov, sa retraga sprijinul politic demnitarilor mentionati care au fost inaintati de catre fractiunile respective pentru posturile pe care le detin. Liderii vizati nu au dat curs solicitarii respective.

Fata de datele Comisiei de ancheta din acea perioada se adauga si noile date aparute in cursul lunii ianuarie 2001. In afacerea MIG-21 oficialitatile Republicii Moldova si-au insusit in beneficiu propriu toate cele 40 mil. USD cash, iar firma intermediara Virtual Defense International, cu sediul la Washington, a fost pagubita de 9 mil USD, contravaloarea comisonului. Firma care a mediat afacerea cu MIG-uri-le este formata din fosti oficiali ai CIA, FBI, Departamentul Apararii, Departamentul Comertului si Departamentul de Stat a Statelor Unite care au actionat in judecata Guvernul Republicii Moldova. Pana acum s-au prezentat la audieri fostul ministru al Justitiei , Ion Paduraru (PFD), si fostul ministru al Apararii Valeriu Pasat (favorit al lui Lucinschi), precum si alte oficialitati de rang mai mic. Petru Lucinschi era implicat direct in aceasta afacere, deoarece in perioada negocierilor un consilier al Presedintelui a cerut sa fie varsat intr-un cont bancar secret suma de 2 mil USD, dedusa din valoarea comisionului. La toate intalnirile cu oficialitatile statului a fost prezent si Boris Birstein, despre care se stie ca este in foarte stranse legaturi cu mafia Rusa.

Ruinarea industriei tutunului

La inceputul anului 1998 Curtea de Conturi a efectuat un control asupra activitatii economico-financiare a Societatii pe actiuni Combinatul de Tutun din Chisinau.
Comisia a descoperit implicarea in acest caz a lui Vladimir Filat (PD), ex-ministru de Stat, fost director al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, care era in acelasi timp director general al Societatii Comerciale "Romold Trading" S.R.L. cu sediul la Iasi, Romania, si in aceasta ultima calitate a sa era partener de afaceri cu Mircea Ciubara, director al CTC-Tutun. De altfel, Vladimir Filat (PD) este si protagonistul unor dosare penale instrumentate in Romania pentru contrabanda cu tigari si evaziune fiscala.

Chiar si dupa numirea in functia de director al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, Vladimir Filat (PD), contrar legislatiei in vigoare, si-a continuat activitatea de om de afaceri. In conformitate cu clauza 5.1 a contractului, "Romold Trading" urma sa achite in avans pretul fiecarui transport. Aceste prevederi contractuale nu au fost respectate niciodata, la sfarsitul anului 1998 "Romold Trading" fiind dator Combinatului de tutun 657.017 lei (sau 107.867,5 dolari SUA). Aceste fapte sunt confirmate si de controlul efectuat la S.A. "Tutun-CTC" de catre Departamentul Control Financiar si Revizie al Ministerului Finantelor la solicitarea Comisiei de ancheta. Valoarea maxima a datoriilor firmei "Romold Trading" catre S.A. "Tutun-CTC" (1.576.501 lei) este inregistrata chiar in timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din martie 1998.



Fabrica de fermentare a tutunului din Orhei

La mijlocul lui iunie 1999 Comisia de ancheta a fost sesizata de catre Gheorghe Cotruta, director al acestei unitati economice, sezizarea in cauza fiind semnata de cca 100 de angajati ai acestei intreprinderi. Intreprinderea fusese transmisa in administrare fiduciara unei firme private, si anume SRL "Magura - Group". Era vorba de una dintre cele 7 intreprinderi de fermentare a tutunului din Republica Moldova. Indicii economici din ultimii doi ani demonstrau ca fabrica mentionata era rentabila. In 1998 ea avea un beneficiu de 2 mil. 195 mii lei, cu un profit de un milion 268 mii lei, sau 1, 37 lei la fiecare actiune. In 1998 fabrica a transferat in buget 3 mil. 650 mii lei, din care impozit pe venit - 927 mii lei si dividende pe actiunile statului 250 mii lei.

Valeriu Bulgari (om de casa al lui Lucinschi), ministru al Agriculturii si Industriei Prelucratoare, desi daduse asigurari conducerii fabricii ca intreprinderea va functiona in regim obisnuit a adresat Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat (Vladimir Filat, PD), un demers privind transmiterea SA "Fabrica de fermentare a tutunului din Orhei" in administrarea fiduciara SRL "Magura-Group".
La 30 aprilie 1999 Departamentul Privatizarii, condus deja de Alexandru Oleinic a adoptat hotararea privind transmiterea acestei unitati in administrare fiduciara. Astfel SRL "Magura-Group" a obtinut dreptul sa micsoreze capitalul propriu al acesteia cu 20%, iar profitul pana la un leu pentru fiecare actiune (in 1998 acesta era de 1,37 lei). Dividendele proprietarului, adica ale statului, au fost stabilite la 30% din profit, statul detinand 97,7% din actiuni. Aceste prevederi cauzau mari prejudicii statului in calitatea lui de proprietar, afectand in mod direct si bugetul.
Legislatia interzicea predarea in administrare fiduciara a intreprinderilor incluse in programul de privatizare, asa cum este cazul si acestei fabrici.
Dumitru Diacov a obstructionat inlaturarea acestei ilegalitati. Deloc intamplator in acest caz, ca si in cel al "CTC - Tutun", in prim-plan apar aceleasi persoane: Valeriu Bulgari (Lucinschi), Vladimir Filat (PD) si Alexandru Oleinic (PD). Comisia de ancheta nu a reusit sa restabileasca legalitatea in cazul acelei unitati economice.

Jaful de la Banca de Economii

Situatia trecerii ilegale a controlului Bancii de Economii in mainile patronilor companiei Neftegasgroup a fost un caz flagrant de furt in dauna statului si a cetatenilor.

Istoric
Intreprinderea mixta "M-Credit" (23,33 %), intreprinderea cu capital strain "Transworld-Invest" (28,33%) si compania de asigurare "Compasinter" (8,03%), toate trei fiind controlate de compania Neftegasgroup, au preluat pachetului de control de actiuni ale Bancii de Economii (59,69 %), in urma emisiei a III-a, incheiata la 22 septembrie 1995.
Ca urmare a emisiei ilegale statul pierde definitiv controlul asupra Bancii de Economii. Presedinte al Consiliului Bancii devine Grigore Cusnir, care a ocupat un timp functia de presedinte al Consiliului Economic Suprem al presedintelui Petru Lucinschi. In functiile de vicepresedinti ai Consiliului de Administratie al Bancii de Economii au fost numiti Vadim Popov si Serghei Golic, cetateni ai Federatiei Ruse. Reprezentanti ai statului in banca in aceasta perioada au fost Iurie Badar, Nicolae Luchian si Nelea Garascenco.
La 13 noiembrie 1995, Guvernul a stabilit printr-o hotarare marimea proprietatii de stat in Banca de Economii in suma de 14 milioane 334,2 mii lei.

Timp de trei ani patrimoniul de stat a fost utilizat de Banca de Economii, acesta pierzandu-si din valoare si neaducand proprietarului, adica statului, nici un beneficiu. Ca urmare, statul a pierdut venituri in marime de circa 50 mil. lei. Dupa interventia Comisiei de ancheta, cota statului in capitalul Bancii de Economii a constituit 57,96% si totusi Procuratura Generala n-a intentat dosar in cazul dat. Procuratura a constatat doar ca, intr-adevar, aceste incalcari exista, insa n-a fost stabilit prejudiciul material. De aceea la 13 iunie 1996 a fost refuzata intentarea dosarului penal.
Comisia de ancheta a mentionat ca urmatoarele persoane se fac vinovate de situatia creata la Banca de Economii si de multiplele incalcari ale legislatiei comise in procesul constituirii si functionarii institutiei financiare nominalizate:
- Andrei Sangheli, fost prim-ministru al Republicii Moldova;
- Leonid Talmaci, guvernatorul Bancii Nationale a Moldovei;
- Dumitru Ursu, viceguvernator al Bancii Nationale a Moldovei;
- Ion Prodan, viceguvernator al Bancii Nationale a Moldovei;
- Constantin Bulgac, fost presedinte al Bancii de Economii;
- Nicolae Surdu, fost vicepresedinte al Bancii de Economii;
- Ceslav Ciobanu, fost Ministru al Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, in prezent ambasador al Republicii Moldova in Statele Unite ale Americii;
- Valeriu Chitan, fost Ministru al Finantelor;
- Andrei Cucu, in prezent vicepremier, fost prim-viceministru al Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat;
- Iurie Badar, fost Ministru al Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, in prezent consilier al Presedintelui republicii.
- Nicolae Luchian, viceministru al Finantelor.

Cazul Petrolbank

In atentia Comisiei de ancheta s-a aflat si problema "PetrolBank"-ului, unul din pilonii de baza ai imperiului lui Grigore Cusnir ( NGG Moldova). Privatizarea Bancii de Economii s-a realizat prin intemediul PetrolBank, institutie financiara constituita pe bani publici.
La 4 noiembrie 1994, Guvernul a adoptat o hotarare conform careia, in scopul asigurarii functionarii complexului energetic in perioada de iarna 1994-1995, se intervine pe langa compania "NefteGasGroup" inregistrata in Malta (conducator Grigore Cusnir, presedinte al Consiliului Economic Superior al lui Lucinschi) in vederea acordarii Concernului de Stat "Moldenergo" a unui credit cu destinatie speciala in suma de 50 mil dolari pentru procurarea resurselor energetice. S-a stabilit ca Ministerul Finantelor urma sa acorde garantia din partea Guvernului, iar Banca Nationala sa o confirme.
Pentru executarea sus-numitei Hotarari a Guvernului, la 1 decembrie 1994 a fost incheiat acordul de creditare KL-50 dintre compania "NefteGasGroup", in calitate de creditor, si "Moldenergo". Ministerul Finantelor a incheiat la 10 decembrie 1994 cu "Moldenergo" un acord referitor la obligatiunile reciproce in legatura cu acordarea garantiei Guvernului.
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare a acordat Republicii Moldova la 9 decembrie 1994 un credit in suma de 60 milioane dolari SUA. Din acesti bani, aflati in contul Ministerului Finantelor, acesta transfera in Elvetia, in contul companiei "NefteGasGroup" in Union Bank of Switzerland suma de 11,8 milioane dolari SUA in data de 22 decembrie 1994 si suma de 15 milioane dolari SUA la 10 februarie 1995, in total 26 milioane 880 mii dolari SUA. Aceste transferuri au fost efectuate in baza a doua ordine de plata ale Ministerului de Finante, semnate de Valeriu Chitan, Petru Veverita si Svetlana Banari.

Ordinele respective au fost, chipurile, eliberate in temeiul Hotararii Guvernului nr. 906 din 14 decembrie 1994. In realitate, hotararea mentionata se numeste "Cu privire la perfectionarea formei organizatorico-juridice de gospodarie si asanare a situatiei financiare a Combinatului de vinuri de marca si spumoase din Cricova" si nu are nici o legatura cu "NefteGazGroup". Comisia de ancheta a stabilit ca a existat o alta hotarare de Guvern cu acelasi numar 906 din 14 decembrie 1994. Aceasta a doua hotarare nu a fost niciodata publicata si, prin urmare, nu a existat din punct de vedere juridic. Faptul ca responsabilii din Guvern au recurs la falsificarea unei hotarari demonstreaza ca afacerea pusa la cale nu putea fi realizata in cadrul legislatiei in vigoare la acea data. Prin urmare, si ordinele de plata ale Ministerului Finantelor, neavand nici o baza juridica, sunt ilegale.

Acordul de credit dintre compania "NefteGasGroup" si Compania de Stat "Moldenergo" n-a fost, insa, executat pana la capat de catre "Neftegasgroup", care n-a livrat intreaga cantitate de resurse energetice. Ca rezultat s-a format o datorie a companiei "NefteGasGroup" fata de Compania de Stat "Moldenergo" in suma de 10 milioane dolari SUA.
Acesti bani au fost utilizati la constituirea Bancii "Petrolbank" cu capitalul social in valoare de 43 milioane lei, suma practic echivalenta, la acea vreme, cu 10 milioane dolari SUA. Din capitalul social al Bancii, 99 % apartineau companiilor afiliate "NefteGasGroup" - ului, si anume "M-Credit", "Transword-Invest" si "CompasInter", care mai tarziu au privatizat Banca de Economii.
Schema a fost urmatoarea: Compania "NefteGasGroup" transfera o parte din suma de 26, 8 milioane dolari SUA, primita de la Ministerul Finantelor al Republicii Moldova, pe contul sau din SUA. Mai tarziu vireaza 10 milioane dolari SUA in contul companiilor "M-Credit" (3 mil. dolari SUA), "Transword-Invest" (4,5 mil. dolari SUA) si "CompasInter" (2,5 mil. dolari SUA), care au si fondat Banca Comerciala de Investitii pe Actiuni (BCIA) "Petrolbank" cu un cuantum respectiv de 2,9 mil. dolari, 3,9 mil. dolari si 3 mil. dolari (in total 9,8 mil dolari SUA).
In temeiul demersurilor companiei "Neftegasgroup LTD" (care a fost nevoita sa recunoasca datoria fata de "Moldenergo" prin scrisoarea, semnata de Grigore Cusnir si adresata Ministrului Finantelor) s-a emis Hotararea Guvernului nr. 724 din 30 iulie 1997 "Privind restructurarea datoriilor companiei "Neftegasgroup LTD" fata de Compania de Stat "Moldenergo", care stipuleaza modalitatea de restucturare si achitare a datoriei mentionate mai sus prin intermediul transmiterii a 62,6% din pachetul total al actiunilor BCIA "PetrolBank". Astfel s-a incercat preluarea a doar 63,2 % din actiunile Bancii, desi statul este, practic, actionar unic cu 100%. Hotararea in cauza n-a fost indeplinita din motivul taraganarii executarii ei si a instrainarii ilegale ale unor actiuni.
In baza Hotararii Judecatoriei Economice din 11 decembrie 1997 Ministerului Finantelor i s-a transmis patrimoniul in suma de 10 mil. dolari SUA al companiei "NefteGasGroup". In scopul executarii acestei hotarari, prin decizia Judecatoriei sectorului Buiucani din 6 ianuarie 1998, Ministerului Finantelor i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra cotei parti ce apartinea Companiei "NefteGasGroup". In baza acestei decizii, Ministerul Finantelor urma sa preia pachetele de actiuni sau cotele parti ale companiilor "CompasInter", "Mediavit" S.A., Centrul tehnic international "CTI Print" SRL, "M-Credit" S.A., "AIR TRANS NG GROUP" SRL. Mai apoi Ministerul Finantelor, cu participarea Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, trebuia sa convoace Adunarea Generala a actionarilor pentru a transmite actiunile "PetrolBank"-ului in folosul statului. Insa nici pana in prezent, Ministerul Finantelor nu s-a grabit sa preia patrimoniul aflat, timp de 3 ani, ilegal, in posesia unor companii private.

În urma investigatiilor Comisiei de ancheta, Parlamentul a aprobat o hotarare despre necesitatea valorificarii urgente a actiunilor pe care le detine statul in "PetrolBank". Pana in prezent nu s-au luat masurile necesare.
Comisia de ancheta a ajuns la concluzia ca daca ar fi fost gestionata rational suma de 10 mil. dolari, actualizata, ar insemna cca 40 mil dolari, suma care ar fi putut acoperi cu prisosinta datoriile la pensii.

Concluzii ale Comisiei de Ancheta

Banca de Economii a fost privatizata ilegal. Depunerile populatiei au fost folosite de unele persoane pentru a se imbogati.
"PetrolBank" a fost constituita pe banii publici, insa in acesti 5 ani a fost, chipurile, proprietate privata iarasi a unor demnitari sus-pusi.
"Moldinconbank" de 5 ani utilizeaza patrimoniul public in suma de 5 milioane 326 mii lei, fara a vira absolut nimic in bugetul statului. O gestionare normala a acestui patrimoniu ar fi adus statului cca 20 mil lei.

Cazul Tabacaru

Ex-ministrul de externe, Nicolae Tabacaru, a eliberat ilegal pasapoarte diplomatice

Nascut in 1955, in satul Cioara-Marza, raionul Tarutino, regiunea Odesa, Ucraina. A absolvit Universitatea de Stat de la Chisinau si Scoala de Politologie din Leningrad intre 1987-1989, apoi, intre 1991-92, Academia Diplomatica din Moscova. 1992-93 - director, directia ONU, director protocol MAE. 1993-96 - consilier, ministru-consilier al Ambasadei RM (tot) in Regatul Belgiei. 1996-97 - sef al directiei Europa si America de Nord, consilier al presedintelui RM, Petru Lucinschi. Din 1997 - ministru de externe.

2 octombrie 1998. Ex-ministrul de externe Nicolae Tabacaru a fost acuzat de faptul ca a eliberat pasapoarte diplomatice mai multor persoane care nu intrau in categoriile stipulate de lege. S-a dovedit, analizand listele MAE, ca insusi Tabacaru a eliberat pasapoarte ilegal, dupa adoptarea amendamentelor la legea respectiva din februarie 1998. Ministrul Tabacaru a incalcat si legea veche, de pana in februarie 1998, potrivit careia "pasaportul diplomatic se elibereaza cetatenilor Republicii Moldova, in vederea indeplinirii unor misiuni diplomatice si consulare sau altor functii oficiale peste hotare". La 25 martie 1997, MAE a eliberat pasaport diplomatic lui Vladimir Voronin, care, in lista prezentata la comisia parlamentara figureaza cu functia de "membru al partidului", pasaportul fiind eliberat la cererea Partidului Comunistilor.

Tabacaru nu a inclus in lista toate persoanele carora li s-a eliberat pasaport diplomatic, existand banuiala ca pasapoartele diplomatice au fost eliberate pe sest unor persoane cu insarcinari dubioase si care aveau nevoie de acoperire in cadrul unor deplasari in strainatate, cum ar fi Ludmila Scalnaia, Mihai Petrache - consilieri al presedintelui Petru Lucinschi, Valeriu Daraban, Iurie Tabarta, fostul director al Televiziunii de Stat, ambii din anturajul Presedintelui precum si ministrului adjunct al Mediului - Alexandru Jolondkovski, caruia i s-a eliberat pasaport de acest tip la solicitarea lui Dumitru Diacov, ministrul adjunct al Transporturilor, Iurie Gherghita, caruia i s-a eliberat pasaport la 13 martie 1998, Alexandru Zavtur si Iurie Panzaru, ambii tot consilieri ai presedintelui Petru Lucinschi. Ulterior si Nicolae Andronic, care nu ocupa la acea data nici o functie in stat, a recunoscut ca se afla in posesia a nu mai putin de trei pasapoarte diplomatice si unul de serviciu.

Cazul Sokolov

Legatura Evgheni Sokolov - terorismul transnistrean

9 iunie 1998. Deputatii crestin-democrati Stefan Secareanu si Vlad Cubreacov au interpelat in repetate randuri Procuratura Generala, Ministerul Justitiei si Ministerul Securitatii in legatura cu abuzurile si infractiunile comise de ex-ministrul adjunct al Justitiei si directorul Departamentului Institutii Penitenciare, Evgheni Sokolov. Sub conducerea sa, administratia penitenciarelor de la Chisinau, a furnizat luptatori pentru separatisti, in perioada conflictului militar din 1992. Vlad Cubreacov a sesizat Procuratura Generala pentru verificarea faptelor descrise iar Procurorul general, Valeriu Catana, a confirmat abuzurile comise de Socolov si a dispus, la 16 octombrie 1998, intentarea unui dosar penal in legatura cu evadarile din inchisoarea nr.4, produse in anii 1997-1998, si cu transferurile ilegale de detinuti in penitenciarele din stanga Nistrului, in perioada conflictului armat de pe Nistru.

Ministrul Securitatii, Tudor Botnaru, a confirmat in fata Comisiei de ancheta a Parlamentului abuzurile lui Evgheni Sokolov. Botnaru a prezentat date potrivit carora Evgheni Sokolov a folosit detinutii, in anii 1996 si 1997, la constructia unor case de locuit si la constructia unor magazine. Prin munca gratuita a detinutilor au fost construite casa lui Evgheni Sokolov din localitatea Milesti, pavilionul nr.9 al Zonei Antreprenoriatului Liber "Expobusiness Chisinau" si alte obiective. Intreprinderea de stat "Sarmat" din cadrul Coloniei nr.19 din Cricova, care gestiona mina de extragere a pietrei din localitate, era de fapt, potrivit unor date procurate de la Ministerul Securitatii, o intreprindere particulara a lui Evgheni Socolov.

Tot Sokolov percepea banii pentru prestarea unor servicii de paza unor baruri si magazine de catre o subunitate a Departamentului Institutii Penitenciare, creata de Sokolov pentru reprimarea actelor de rebeliune in penitenciare. Evgheni Sokolov a instituit la Departament un sistem de percepere a taxelor pentru eliberarea conditionata a detinutilor inainte de termen, pentru acordarea concediilor din diferite motive si pentru alte favori acordate detinutilor. De asemenea, Sokolov asigura protectia mai multor subalterni ai sai, implicati in delapidari si tranzactii financiare ilicite, impreuna cu subalternul sau, Gheorghe Codru, care anterior fusese implicat intr-o operatiune de deturnare de fonduri in valoare de aproximativ 3 milioane de lei, exercitand functia de presedinte al Cooperativei nr. 5 de constructie a locuintelor din orasul Ialoveni.
În urma interpelarilor deputatilor crestin-democrati, abuzurile si cazurile de coruptie in care era implicat Evgheni Socolov au fost examinate atat la Ministerul Justitiei, cat si la Guvern, dupa care, in luna aprilie 1999, Evgheni Sokolov a fost demis.

Scandalul nuclear

Andronic si Cernomaz au promovat tranzitarea deseurilor de la Kozlodui pe teritoriul Moldovei

Scandalul iscat in jurul tranzitarii in august 1998 pe teritoriul Republicii Moldova a trenului cu combustibil nuclear si deseuri radioactive de la CAE Kozlodui a starnit o fireasca ingrijorare din partea opiniei publice in legatura cu eventualele efecte nocive. Pentru tranzitarea deseurilor nucleare Caile Ferate din Moldova au primit 50.000 USD, ceea ce reprezinta o suma neinsemnata, cheltuielile pentru astfel de operatiuni fiind de zeci de ori mai mari. Evident, comisionul afacerii a fost mult mai mare decat suma care a intrat in visteria statului. Unul dintre principalii protagonisti al scandalului a fost Nicolae Andronic, cel care s-a straduit din toate puterile sa faca posibil tranzitul deseurilor radioactive in pofida legilor statului, foarte aspre in ceea ce priveste riscul ecologic si care precizeaza chiar ca "Tainuirea si denaturarea informatiei asupra unui risc radioactiv pentru populatie se va califica drept crima de stat''.

Vicepremierul Andronic a fost cel care a solicitat Parlamentului adoptarea proiectului de hotarare "Privind imputernicirea Guvernului Republicii Moldova de a autoriza transportarea combustibilului nuclear", iar in Nota informativa prezentata deputatilor se mentioneaza ca in anul 1998 Comisia condusa de N.Cernomaz, omul lui Lucinschi, "a eliberat trei permise numai pentru transportarea combustibilului nuclear neutilizat".
In motivatia prezenta atat in Nota informativa, cat si in luarea de cuvant a lui N. Andronic rezulta ca acea hotarare s-ar lua "intru respectarea Legii privind protectia mediului inconjurator care stabileste neadmiterea tranzitului prin teritoriul Republicii Moldova a deseurilor de orice fel, precum si a Legii cu privire la radioprotectia si securitatea nucleara, care determina ca nici o sursa de radiatie ionizata nu poate fi transportata, pastrata sau depozitata definitiv in alt mod, decat conform regulamentelor si cerintelor organelor publice de reglementare in domeniul radioprotectiei si securitatii nucleare".

De aici a inceput trucajul terminologic pe care l-au facut adeptii implicarii Republicii Moldova in acest joc nuclear periculos. Ei cautau sa convinga opinia publica de caracterul inofensiv al acestor incarcaturi prin inlocuirea arbitrara a notiunii de "combustibil utilizat" de cea de "deseu". Asta in timp ce art.1 al "Legii cu privire la deseurile de productie si menajere" stipuleaza: "Deseuri sunt considerate substantele, materialele, obiectele, resturile de materie prima, provenite din activitati economice, menajere si de consum, care si-au pierdut integral sau partial valoarea initiala de intrebuintare, dintre care unele sunt reutilizabile dupa prelucrare".
"Legea privind protectia mediului inconjurator", prin art.77, prevede: "Republica Moldova nu va admite pe teritoriul ei construirea de termocentrale atomice, amplasarea si tranzitul armelor atomice, importul, amplasarea si tranzitul deseurilor nucleare de orice fel".

Andronic a afirmat ca Romania si-ar fi dat acordul acordul pentru tranzitarea acestor incarcaturi pe teritoriul sau ceea ce era cu totul fals. Autorizatia emisa de autoritatile romane partii bulgare a fost valabila pana la 31 iulie 1998, Bulgaria solicitand prelungirea acesteia pana la 31 octombrie 1998. Incarcaturile in cauza n-au tranzitat niciodata cu trenul teritoriul Romaiei, ci au trecut doar pe Dunare, prin zona neutra.

Cazul Valeriu Chitan - ministru de Finante

Acordarea de credite frauduloase Companiei "NefteGazGroup"

In februarie 1999, ca urmare a interpelarilor Partidului Popular cu privire la afacerile ex-ministrului Finantelor Valeriu Chitan, Procuratura Generala a fost nevoita sa confirme faptul ca acesta face obiectul unui dosar de cercetare penala legat de una dintre cele mai spectaculoase fraude realizate de Concernul "NefteGazGroup". In 4.11.94 Guvernul Republicii Moldova a intervenit catre Compania "NefteGazGroup" LTD Malta cu rugamintea de a acorda Concernului de stat Moldovaenergo un credit in suma de 50 mil dolari SUA sub garantia Guvernului Republicii Moldova in scopul functionarii normale a complexului energetic in perioada de iarna 1994-1995. Intre CS Moldenergo si Compania "NefteGazGroup" a fost incheiata la 1.12 94 Conventia de credit nr. L-NGG-MD-ME-50. Conform prevederilor acestor conventii Compania "NefteGazGroup" urma sa acorde CS Moldenergo un credit in suma de 50 mil dolari SUA pentru procurarea a 100 mii tone de pacura si 1,7 tone de carbune de la Compania "NefteGazGroup". Achitarea acestui credit urma sa fie efectuata dupa primirea surselor energetice, cat si in baza prezentarii documentelor necesare, care ar confirma livrarea resurselor energetice.

Ministrul Finantelor, Valeriu Chitan,(Ministrul finanțelor (5 aprilie 1994 - 24 ianuarie 1997) neavand la dispozitie documentele care ar confirma livrarea resurselor, contrar prevederilor Hotararii Guvernului Republicii Moldova nr. 797-"Cu privire la acordarea unui credit Concernului de Stat Moldenergo", Conventiei de credit din 1.12.94, Contractului de livrare prin ordinele de plata nr. 001 din 22.12.94 si 10.02.95, a transferat neintemeiat 26,9 milioane dolari SUA pe contul Companiei "NefteGazGroup" in Union Banc din Elvetia, chipurile in contul rambursarii creditului, care de facto n-a fost acordat CS Moldenergo.

Ulterior, pe parcursul anului 1995, Compania "NefteGazGroup" in contul banilor transferati, adica 26,9 milioane dolari SUA, a livrat resurse energetice in suma de 16,9 min dolari SUA, iar suma de 10 mil dolari nici pana in prezent n-a fost restituita destinatarului, astfel cauzandu-se statului paguba materiala in valoarea nominalizata. In prezent anchetarea proceselor continua si se intreprind masurile de incheiere a anchetei preliminare.

La 12 aprilie 2000, Procuratura Generala a transmis pentru examinare Curtii Supreme de Justitie dosarul de acuzare a lui Valeriu Chitan, ex-ministru de finate in guvernele Sangheli si Ciubuc, actualmente presedinte al Asociatiei bancilor din R. Moldova.
Potrivit rechizitorului semnat de Mihai Murzac, viceprocuror general al R.Moldova, Chitan era acuzat de abuz de serviciu si falsificare a documentelor publice. In urma acestor actiuni Chitan ar fi prejudiciat statul de mai multe milioane de lei. Potrivit datelor din dosarul penal intentat lui Valeriu Chitan, in anii 1994-1995, cand detinea functia de ministru de finante, el ar fi falsificat doua dispozitii de plata in care figura suma de 9 mil USD.

Pe de alta parte, Chitan a facut mai multe declaratii publice in care interpreta acuzatia drept "un santaj politic si o tentativa de a-l discredita in fata opiniei publice". Presedintele Asociatiei bancilor a precizat ca intr-adevar a semnat in luna decembrie 1994 dispozitii de plata, care prevedeau transferul sumei de 26 de mil USD ca mijloace creditare pentru "Moldenergo". Potrivit lui Chitan, creditul a fost rambursat in intregime la 1 noiembrie 1997, plus 4,4 mil USD dividente.

La inceputul lunii iulie, Procuratura Generala a formulat o acuzatie mai aspra la adresa presedintelui Asociatiei bancilor Valeriu Chitan.La sfarsitul lunii noiembrie Valeriu Chitan a fost achitat de Curtea Suprema de Justitie. Instanta si-a argumentat decizia de achitare prin "lipsa elementelor constitutive ale infractiunii".

SURSA